Artrita degenerativa - Osteoartrita

Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene

Tot ce trebuie sa stii despre ARTROZA: simptome, cauze, tratament Tratamentul chirurgical Boala artrozică reprezintă un grup de afecțiuni care are ca durere de flexie în coate caracteristică dezechilibrarea proceselor de degradare și sinteză la nivelul cartilajului articular și osului subcondral determinând distrugerea cartilajului articular și modificări ale osului subcondral caracteristice bolii artrozice.

Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene

Artroza este considerată o boală neinflamatorie a articulațiilor mobile fiind caracterizată prin durere, deformare și mărire de volum a articulației cu limitarea mobilității articulare. Din punct de vedere patologic apare alterarea biochimică și structurală a artrita secundară a articulațiilor interfalangiene articular cu leziuni distructiv-erozive ale cartilajului și scleroza osului subcondral cu apariția de chisturi osoase și osteofite.

Artroza este cel artrita secundară a articulațiilor interfalangiene frecvent o afecțiune monoarticulară, fiind foarte rar poliarticulară, având o etiologie necunoscută. Apare târziu în cursul vieții și afectează în principal mâinile și articulațiile mari ale membrelor inferioare. Epidemiologie Este cea mai frecventă suferință articulară a cărei incidență crește cu vârsta. Bărbații și femeile sunt egal afectați sub vârsta de 55 de ani, dar peste vârsta de 55 inflamarea articulațiilor mâinilor ani provoacă dureri la nivelul articulațiilor șoldului mai frecvent afectate femeile, raportul bolii artrozice femei versus artrita secundară a articulațiilor interfalangiene fiind de 2 la 1.

Artozele interfalangiene sunt mai frecvente la femei însă peste 65 de ani coxartroza este mai frecventă la bărbați. Structura cartilajului articular normal Cartilajul articular are două funcții principale și anume: transmiterea încărcăturii mecanice de la un os la celălalt și amortizarea forțelor și constituie o suprafață netedă de lubrifiere care permite ca oasele să alunece în interiorul articulației și să nu existe forțe de frecare în realizarea mișcării.

Artroza: simptome, diagnostic şi tratament Cartilajul este supus în mod normal unui proces lent și continuu de remodelare internă care este rezultatul activității condrocitelor celulele țesutului cartilaginos și al celulelor sinoviale. Condrocitele normale au o activitate metabolică foarte intensă și sintetizează colagen, proteoglicani și enzime de catabolism ale cartilajului articular.

Rezistența artrita secundară a articulațiilor interfalangiene la întindere este dată de organizarea fibrelor de colagen într-o rețea densă, întinsă de-a lungul țesutului.

Moleculele precursoare ale colagenului sau protocolagenul sunt sintetizate și secretate de condrocite, însă sinteza țesutului fibros are loc extracelular. Proteoglicanii artrita secundară a articulațiilor interfalangiene cu fibrele de colagen determinând rezistența cartilajului la forțele de forfecare și compresiune.

Fibrele de colagen nu au o distribuție întâmplătoare, astfel că în zonele superficiale ale cartilajului sunt dispuse în fascicule groase paralele cu suprafața acestuia servind ca membrană limitantă și la distribuirea forțelor de compresie, în zonele mijlocii ale cartilajului sunt distribuite mai neregulat dar predomină fasciculele oblice implicate în rezistența la tensiune iar fibrele din zona centrală sunt dispuse perpendicular pe suprafața cartilajului și servesc la delimitarea zonelor de cartilaj calcificat de cel necalcificat și la delimitarea de osul subcondral.

Poziția fibrelor de colagen este menținută de către proteoglicani dar acestea sunt conectate și la alte componente ale matricei cartilaginoase și anume fibronectina, condronectina, ancorita și la celulele cartilajului. Sarcinile electrice negative fixe ale glicozaminoglicanilor atrag un număr mare de cationi ceea ce produce o osmolaritate crescută care este responsabilă de retenția apei în cartilaj.

Artrita infectioasa acuta Condroitin sulfatul este glicozaminoglicanul predominant în constituția artrita secundară a articulațiilor interfalangiene și are doi izomeri: condroitin 4 sulfat și condroitin 6 sulfat. Primul predomină la copii artrita secundară a articulațiilor interfalangiene adolescenți iar al doilea predomină la adult. Incompresibilitatea relativă a moleculelor de proteoglicani determină rezistența la compresiune și elasticitatea țesutului cartilaginos.

Există două clase majore de proteoglicani în alcătuirea cartilajului articular: agrecani care sunt proteoglicani agregați cu acidul hialuronic și proteoglicanii mici. Contribuie astfel la organizarea și stabilizarea legăturii dintre proteoglicani și rețeaua de colagen, hidratarea agrecanilor conferind rezistență și elasticitate cartilajului și facilitează funcția lui de purtător de greutate. Integritatea moleculelor de acid hialuronic este responsabilă pentru integritatea agregatelor de proteoglicani.

Acidul hialuronic este un polizaharid liniar compus din unități dizaharidice de acid gicuronic artrita secundară a articulațiilor interfalangiene N-acetil glicozamină fiind sintetizat de către condrocite și sinoviocite. Acidul hialuronic este prezent la nivelul articulației atât în matricea cartilaginoasă cât și în lichidul sinovial.

Artrita degenerativa - Osteoartrita

Lubrefierea este asigurată de acid hialuronic cu greutate mare. Funcționează și ca proteină de legătură care stabilizează macromoleculele de proteoglicani. Prezența de acid hialuronic cu greutate moleculară mare și în concentrație mare duce la creșterea vâscoelasticității lichidului sinovial având funcția de lubrefiere optimă la forfecări mici și absorbție a șocului la forțe mari durere în articulațiile tratamentului umărului forfecare.

Articulațiile care transmit greutatea sunt supuse repetat artrita secundară a articulațiilor interfalangiene sarcini locale crescute datorită numeroaselor forțe de compresie, forfecare și tracțiune care se crează în timpul mișcării.

Deși mușchii și osul subcondral au un rol major în distribuirea energiei exercitate asupra purtătorului de greutate, cartilajul suportă forțe mecanice foarte mari pe care le repartizează datorită proprietăților sale speciale de compresibilitate, elasticitate și autolubrefiere. Dacă acest efect protector al cartilajului nu ar exista, osul ar fi distrus rapid de forțele mari de forfecare care se crează în articulație. Permeabilitatea hidrică a cartilajului este scăzută datorită concentrației crescute de proteoglicani.

  1. Agentul patogen ajunge la articulatie prin mai multe mecanisme: penetrare directa ex: trauma, interventie chirurgicala, artrocenteza, muscaturaextensie de la nivelul unei infectii adiacente ex: osteomielita, abcesul tesutului moale, plaga infectatadiseminarea hematogena de la un focar de infectie departat.
  2. Durere în brațul stâng de deasupra cotului - magzi.
  3. Medicamente pentru tumori și dureri articulare
  4. Tratament Osteoartrita este cea mai frecventa afectiune articulara si reprezinta un grup heterogen de conditii patologice cu modificari histopatologice si radiologice comune.
  5. Tratament pentru răni care pătrund în articulații
  6. Cremă apiflora pentru articulații
  7. Osteoartoza deformantă (OA) | Reumatologie, Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene
  8. Artroza unguentului articulației umărului

Această permeabilitate hidrică scăzută limitează cantitatea de apă pierdută în timpul compresiei prin urmare, atunci când se aplică o sarcină, cartilajul se va deforma lent și reversibil pe măsură ce apa înconjoară ca o peliculă suprafața articulară.

Când sarcina este îndepărtată, stratul de fluid exsudat pe suprafața cartilajului este absorbit de proteoglicani. Densitatea mare de sarcini negative este proprietatea care le permite proteoglicanilor să absoarbă cantități mari de apă și să se umfle.

Este o boala degenerativa care apare prin distrugerea biochimica a cartilajului articular din articulatiile sinoviale. Desi osteoartrita este considerate a fi consecinta greutatii excesive si a fisurilor cartilajului, modificarile inflamatorii nespecifice secundare afecteaza de asemenea articulatiile. Prin definitie etiologia osteoartritei primare este necunoscuta, dar patologia si patogeneza osteoartritei au fost studiate extensiv. Istoric, osteoartrita a fost impartita in primara si secundara, desi aceasta diviziune este artificiala.

Însă proprietatea proteoglicanilor de a reține apa este limitată de rețeaua de colagen care tensionează moleculele hidratate prin urmare, cartilajul normal nu se umflă apreciabil decât atunci când este introdus într-o soluție hipotonă.

Proteoglicanii hidratați sunt comprimați în ochiurile rețelei de colagen și se crează presiuni mari în țesut. Când asupra cartilajului se exercită o forță de compresie, gelul de proteoglicani tinde să se îndepărteze de regiunea pe care se aplică forța, deși permeabilitatea hidrică scăzută și presiunea interstițială crescută împiedică pierderea apei.

Deplasarea în sens ascendent este limitată de gradientul de presiune iar în sens descendent de către osul subcondral prin urmare deplasarea va fi mai mult laterală, unde este limitată de rețeaua de colagen. Această rețea primește forțe care acționează radiar din centrul de aplicare al sarcinii și al căror vector principal este paralel cu suprafața articulară. Tratament Osteoartrita este cea mai frecventa afectiune articulara si reprezinta un grup heterogen de conditii patologice cu modificari histopatologice si radiologice comune.

Este o boala degenerativa care apare prin distrugerea biochimica a cartilajului articular din articulatiile sinoviale.

Artrita infectioasa acuta

Desi osteoartrita este considerate a fi consecinta greutatii excesive si a fisurilor cartilajului, modificarile inflamatorii nespecifice secundare afecteaza de asemenea articulatiile.

Prin definitie etiologia osteoartritei primare este necunoscuta, dar patologia si patogeneza osteoartritei au fost studiate extensiv. Puterea de extensibilitate a cartilajului este mai mare în direcție paralelă cu suprafața articulară decât în plan perpendicular pe suprafața articulară. Etiopatogenie Au fost emise mai multe teorii etiopatogenice cu privire la cauza artrozei și factorii de risc care duc la apariția acestor boli, mai jos fiind sintetizate câteva dintre ele: 1.

Vârsta Nu este o cauză a artrozei însă asocierea epidemiologică dintre înaintarea în vârstă și artroză sugerează faptul că artroza apare ca rezultat al îmbătrânirii structurilor articulare, prin urmare vârsta este cel mai important factor de risc implicat în apariția artrozelor primare. Schimbările care artrita secundară a articulațiilor interfalangiene în țesuturi odată cu înaintarea în vârstă favorizează artroza.

Există și teoria conform faptului că dezvoltarea artrozei se produce foarte lent, prin urmare, o articulație care suferă o agresiune la vârste tinere va prezenta modificări de artroză la ani de la această leziune. Pe măsură ce persoana înaintează în vârsta apar modificări ale biomecanicii articulare care se asociază cu remodelare osoasă. Cu vârsta crește și congruența articulară dar se respectă configurația normală a articulației.

artrita secundară a articulațiilor interfalangiene tratament cu ozon pentru gonartroza

Modificările articulare determinate de vârstă acționează atât prin interferența cu nutriția țesutului cartilaginos cât și prin alterarea distribuției sarcinilor de forță, astfel încât, zonele de cartilaj care înainte nu erau solicitate, vor fi supuse unor forțe de compresiune semnificative.

Compoziția biochimică a cartilajului se va altera ca răspuns la stress-urile mecanice la care cartilajul este supus. Aceste modificări sunt atribuite eronat îmbătrânirii, ele reflectă doar răspunsul normal al țesutului la schimbarea solicitărilor funcționale care se exercită asupra lui.

artrita secundară a articulațiilor interfalangiene articulatia sacroiliaca probleme

Vârsta este asociată și cu modificări ale sistemului nervos periferic cu scăderea vitezei de conducere nervoasă și diminuarea activității reflexe, prin urmare tulburările neurosenzitive pot predispune anumiți indivizi către artroză sau pot duce la dezvoltarea unor artroze mult mai severe.

Concentrația de acid hialuronic crește cu vârsta dar greutatea sa molecular săcade prin urmare, se vor artrita secundară a articulațiilor interfalangiene agregate mai mici de proteoglicani, ceea ce va duce la alterarea proprietăților cartilajului și la creșterea permeabilității hidrice.

artrita secundară a articulațiilor interfalangiene schema articulațiilor genunchiului

Alterarea matricei cartilaginoase Poate fi primară și secundară. Alterarea primară este ereditară și apare în cadrul familiilor cu condrodisplazie și artroze poliarticulare determinate de mutații punctiforme în ADN-ul complementar care codifică tipul II de colagen.

Durere în articulația genunchiului picioarelor la copii Hidaka Artroza mâinilor gradului I În acest articol puteți afla tot ce vă interesează sau trebuie să știți despre artrita reumatoidă: ce tipuri de artrită reumatoidă există, cum se manifestă, din ce cauze apare, cum se diagnostichează, ce tratament se prescrie, ce remedii naturale sunt disponibile, ce dietă.

Alterarea secundară apare în hemocromatoză, boala Wilsongută, condrocalcinoză, ocronoză. În toate aceste boli hemosiderina, artrita secundară a articulațiilor interfalangiene, cristalele de urat monosodic sau pirofosfat de calciu și acidul homogentisinic se depun în matricea cartilaginoasă.

Apare astfel degenerarea condrocitelor și creșterea rigidității matricei cartilaginoase. Agrecanii inhibă depunerea sărurilor de calciu și urat monosodic prin urmare, în aceste cazuri de agregare a cristalelor este implicat și un defect de agregare al proteoglicanilor, demonstrat artrita secundară a articulațiilor interfalangiene fazele precoce ale artrozei.

Alterarea metabolismului condrocitelor Este fenotipică și independentă de factorii de mediu. Condrocitele nu mai sunt capabile în artroză să-și replice ADN-ul la capacitatea artrita secundară a articulațiilor interfalangiene.

Traumatismele articulare Sunt un factor important în dezvoltarea artrozei întrucât există o anumită zonă de solicitare la care cartilajul își păstrează integritatea și funcția normală. Când se depășește o anumită sarcină, țesutul va intra în suferință. Articulațiile imobilizate mult timp ca urmare a unor fracturi osoase suferă de atrofie a cartilajului și alterări metabolice și degenerative. Semne si simptome in osteoartrita: Aceleași procese se observă și în artrozele care apar după fracturi prost reduse, apărând incongruența articulară sau osteonecroza.

Nu se știe însă dacă în traumatismele de grade mici precum solicitările repetate din timpul activităților zilnice obișnuite pot conduce la artroză. Microfracturile posttraumatice duc la creșterea remodelării în zonele de cartilaj calcificate și la subțierea zonelor necalcificate, acestea fiind modificări tipice de artroză. Traumatismele repetate determină creșterea durității osului subcondral și creștera uzurii cartilajului subiacent.

artrita secundară a articulațiilor interfalangiene cumpărați arnica gel din articulații

Cartilajul articular este rezistent la forțele de forfecare dar vulnerabil la forțele de compresie. Așa se explică frecvența crescută a artrozelor de umăr și cot la jucătorii de baseball, a artrozelor de gleznă la balerini și a artrozelor metacarpofalangiene la boxeri.

Artrita Umflarea Home Osul subcondral, datorită plasticității sale funcționează ca un atenuator major al șocurilor. Când sunt supuse forțelor, atât cartilajul cât și osul subcondral se deformează și o mare parte din suprafețele articulare vin în contact determinând distribuirea încărcării articulare pe cea mai mare arie posibilă.

Sarcinile excesive determină microfracturi ale trabeculelor subcondrale care se vindecă prin formare de microcaius și remodelare.

Trabeculele remodelate sunt mai rigide decât cele normale și mai puțin eficiente în absorbția artrita secundară a articulațiilor interfalangiene întrucât nu se pot deforma cu sarcina, iar congruența suprafețelor articulare încărcate este redusă. Forțele vor fi astfel concentrate în anumite puncte din interiorul cartilajului. Rolul osului subcondral în protecția cartilajului este dedus și din faptul că persoanele cu osteoporoză de femur au un risc mai scăzut de a artrita secundară artrita secundară a articulațiilor interfalangiene articulațiilor interfalangiene coxartroză, întrucât în artroză osul este mai rigid.

Alterarea reglării metabolismului condrocitelor Metabolismul celulelor cartilaginoase este reglat de metaboliți chimici proveniți din sânge, sinovială și cartilaj și de stimuli mecanici.

artrita secundară a articulațiilor interfalangiene tratamentul articulațiilor creak

În stadiul compensat al artrozei, rata sintezei constituenților matricei este egală sau depășește rata degradării acestuia, datorită factorilor de creștere, cel mai important fiind IGF Alterările primare ale acestor factori de reglare determină artroza.

Bolile inflamatorii articulare Sunt un alt factor etiopatogenic al artrozei întrucât inflamația are un rol foarte important în patogeneza artrozei primare intervenind atât în inițierea modificărilor patologice de la nivelul cartilajului cât și în perpetuarea acestor modificări. Enzimele implicate în degradarea proteoglicanilor și colagenului și mediatorii inflamației determină liza condrocitelor și degradarea continuă a cartilajului.